|
 In 1996, o persoana anonima, numita in articolele consacrate cazului „Mr. X”, a inceput sa expedieze, la diverse organizatii ufologice, centrale sau locale, documente, unele originale, altele fotocopii, relatand despre observatii OZN care ar fi avut loc in Italia in anii 1930 si 1940. Trimiterile, expediate din diverse regiuni din Italia si chiar si din Franta, erau riguros anonime si nesemnate. Asa cum rezulta din investigatiile jurnalistului si ufologului italian Alfredo Lissoni, ca si din alte sinteze, unul dintre primele pachete a fost adresat ziarului Il Resto del Carlino din Bologna si continea 34 pagini fotocopiate, relatand observarea unor OZN-uri, intre 1933 si 1940, in diverse regiuni din Italia.
Unele documente erau de fapt rapoarte din partea Fortelor Aeriene Regale Italiene si, in mod straniu, purtau pe ele recomandarea: „Sa nu se spuna nimic lui Il Duce”! (adica lui Mussolini). Un editor al ziarului bolognez, convins ca e vorba de o farsa, a cerut unuia dintre reporterii publicatiei sa faca o ancheta, de pilda in laboratoarele in care se lucra la noile prototipuri (autohtone) de aparate de zbor, dar rezultatul a fost nul. In consecinta materialul pregatit nu a mai fost publicat, ajungand in cosul de gunoi. A aparut insa, la scurta vreme, o a doua serie de misive de la „Mr.X”, in trei pachete diferite, postate in perioada martie-aprilie 1996 si adresate binecunoscutului ufolog italian Roberto Pinotti, presedintele organizatiei Centro Ufologico Nazionale (CUN) si directorul revistei lunare UFO Notiziario, asociata centrului. Obiect ciudat in regiunea Venetiei Cele trei pachete contineau materiale originale, hartii si documente, intre care si un plic, pe care scria „a se da in mana lui Ciano” (Contele Gian Galeazzo Ciano, ginerele lui Mussolini, era atunci ministrul de externe al Italiei). Era si o informare despre sedinta unui organism nou creat, numit „Gabinetto RS/33”, plus o lunga scrisoare despre „observarea unui obiect zburator in forma de tigara deasupra regiunii Venetia si Mestre, in dimineata zilei de 17 august 1936”. Incidentul era reconstruit grafic, pe doua pagini, infatisand obiectul, descris ca tigara si avand forma de torpedo, avand alaturi doua sfere, dintre care una semana cu planeta Saturn si era urmarita de un avion de vanatoare. Documentele pareau originale; ele au fost examinate in 1999 de chimistul Antonio Garavaglia din Como si atestate de el ca fiind databile 1936. Asadar pareau sa raporteze un OZN, cu peste zece ani inainte de observatia lui Kenneth Arnold, deci mult inainte sa fi existat notiunea de farfurie zburatoare. Proiecte ne-conventionale Roberto Pinotti, ca si CUN, au ezitat sa publice totusi ceva, inainte de a avea si alte dovezi privind autenticitatea cazurilor raportate. S-au cautat martori oculari, fara succes. In document apareau trei nume, dar niciuna nu a putut fi gasita si urmarita. In cele din urma un membru CUN a reusit sa identifice un martor ocular al aparitiei de la Venetia, pe nume Faustino V., dar acesta a decedat la scurt timp dupa aceea. „Mr. X”, vazand ca eforturile sale nu sunt luate in serios si nu apare nimic in presa, si-a indreptat atentia asupra revistei OZN, de „contactati”, UFO La Visita Extraterrestre, publicata de Giorgio Bongiovanni. Primul teanc de materiale pe care „Mr. X” i le-a expediat consta din fotocopii color a trei telegrame, din partea biroului din Milano al agentiei oficiale fasciste de stiri Agenzia Stefani, dand instructiuni „din ordinul Ducelui Mussolini” sa fie recuperat un disc prabusit pe 13 iunie 1933 (nu se spunea unde). Mai era si o scrisoare, din partea Senatului, descriind in detaliu strategia de urmat dupa ce nava va fi fost recuperata, de pilda: cenzura presei, arestarea martorilor oculari de catre politia politica, elaborarea unor explicatii conventionale (baloane-sonda, meteoriti, fenomene atmosferice) care vor fi servite publicului prin intermediul Observatorului Astronomic Brera din Milano etc. Se gasea si o scrisoare sfatuind un misterios „De Santi” sa-si tina gura privitor la activitatile din Gabinetto RS/33. Se mai putea deduce, din alte materiale, ca acest misterios „gabinetto” era o comisie de studii ultrasecreta, creata in sanul Universitatii La Sapienza din Roma, in urma „recuperarii” OZN-ului prabusit. Comisia ar fi fost condusa de Guglielmo Marconi, care insa nu si-ar fi exercitat aceasta functie, trimitand mereu in locul sau pe astronomul Gino Cecchini din Torino. Membrii Cabinetului erau unii dintre cei mai respectati membri ai Academiei Regale de Stiinte din Italia. Se pare ca ei erau inclinati sa creada mai degraba ca au de-a face cu un nou tip de armament pus la punct de o tara vestica. Roberto Pinotti a acceptat in cele din urma, prin 2001, autenticitatea documentelor. El a ajuns la concluzia ca OZN-ul a cazut nu departe de Milano si a fost depozitat apoi intr-un hangar din provincia Varese. „Gabinetto RS/33” ar fi fost creat din ordinul lui Benito Mussolini si a activat intre 1933 si 1941, atat pentru studiul obiectului prabusit cat si a altor aparitii OZN. Dar obiectivul sau principal ar fi fost sa incerce construirea unor aparate de zbor asemanatoare; astfel au aparut proiectele unor „aripi zburatoare” si ale unor aeronave de forma lenticulara. Dupa 1941, atat obiectul prabusit cat si aceste proiecte ar fi fost preluate de Germania. Aparent deci, primul guvern care s-a preocupat oficial de fenomenul OZN a fost cel italian. Ufologul William Brophy relata, in 2010, ca a fost invitat, ca vorbitor, la simpozionul OZN, devenit deja traditional, de la San Marino, organizat de Roberto Pinotti, pentru a vorbi despre legaturile dintre controversata prabusire OZN din Italia, din 1933, „atacul” OZN din 1942 asupra orasului Los Angeles si presupusele intalniri dintre extraterestri si presedintele Eisenhower, in 1954, la baza aeriana Edwards din California. Intre altele, in toate aceste intalniri, protagonisti ar fi fost o rasa de extraterestri inalti, blonzi, de tip nordic, cu ochi albastri, dar cu trasaturi faciale orientale. Si William Brophy este convins ca, pe 13 iunie 1933, un OZN in forma de clopot s-ar fi prabusit langa Magenta, la vest de Milano. Italienii se refereau la acest OZN folosind numele „la Campana”, iar germanii, care au transportat obiectul la ei pentru a incerca sa-l copieze, „die Glocke”. Benito Mussolini, prim-ministru al Italiei, l-ar fi informat de aceasta prabusire pe papa Pius al XI-lea. Tot Mussolini a infiintat grupul special de cercetare „RS-33” si l-a numit pe Guglielmo Marconi seful acestuia. Grupul ar fi servit ulterior ca model pentru faimosul „MJ-12” din SUA. Brophy continua istoria, pana aici cat de cat bazata pe documente sau situatii cunoscute, chiar daca discutabile, cu afirmatia ca in OZN-ul din 1933, din Italia, ar fi existat extraterestri blonzi, iar japonezii ar fi spus italienilor si germanilor ca acest tip de extraterestri exista si in legendele lor. Prezenta acestora ar fi fost un argument puternic pentru infiintarea „Axei”... Papa Pius al XI-lea ar fi fost furios pentru modul cum evoluau lucrurile si s-ar fi decis sa-l informeze, in 1938, despre aceasta prabusire, pe presedintele american F.D. Roosevelt. Si Mussolini ar fi purtat, pe aceasta tema, o corespondenta secreta cu prim-ministrul britanic Winston Churchill... „Istoria” lui William Brophy continua cu detalii si mai senzationale, din care nu redam decat esentialul, nu si o multime de detalii jenant de neverosimile. Se stie ca, pe 25 februarie 1942, deasupra orasului Los Angeles a aparut un obiect neidentificat in care artileria antiaeriana a tras toata noaptea, fara niciun efect. In viziunea lui Brophy, cei care venisera cu acel OZN erau, din nou, din aceeasi rasa de extraterestri blonzi. S-a intamplat in Germania In aprilie 1945, spunea Brophy, armata americana a capturat, in Germania, OZN-ul prabusit la Magenta si l-a transportat in SUA. Locotenent colonelul William J. Brophy, tatal vorbitorului, pilot pe un bombardier B-29 la Alamogordo, New Mexico, i-a povestit fiului sau ca pe 16 august 1945, impreuna cu comandantul sau, colonelul Maurice A. Preston, a participat la recuperarea unui (alt) OZN. Acesta s-ar fi prabusit distrugand turnul de comunicatii de la Stallion Site si cazand apoi in apropiere de Walnut Creek in San Antonio, New Mexico. In OZN ar fi fost trei omuleti cenusii foarte usori, cu fata si ochii semanand cu ai lacustelor. Tot tatal sau i-a relatat ca, pe 20 februarie 1954, la baza militara Air Force Edwards din California, presedintele Eisenhower s-a intalnit cu aceiasi extraterestrii inalti si blonzi care fusesera protagonistii evenimentelor din Italia si Los Angeles. El l-a invitat la aceasta intalnire si pe cardinalul (catolic) James McIntyre, arhiepiscop de Los Angeles, ca urmare a scrisorii pe care papa Pius al XI-lea o scrisese inainte de razboi lui Roosevelt etc... Cazul OZN-ului prabusit in 1933, ca si prezenta-rea lui Brophy, a declansat discutii si intrebari printre ufologi, care n-au incetat sa caute dovezi provenind si din alte surse, independente, cel putin pentru prabusirea din 1933. Edoardo Russo de la Centro Italiano Studi Ufologici (CISU) din Torino este convins ca totul nu este decat o farsa, jucata lui Roberto Pinotti si altora, o dezinformare, care ar fi varianta italiana a documentelor americane cu MJ-12. El informa corespondentii sai ca in nicio arhiva serioasa nu s-a gasit vreodata un document care sa confirme evenimentul dintr-o sursa independenta. Intre altele, Massimiliano Grandi arhivist profesionist si membru CISU a facut o investigatie minutioasa in acest sens, fara niciun rezultat. Multi alti ufologi sunt si ei de parere ca a fost vorba fie de o farsa, fie de o dezinformare dirijata, fie de inventii ale unor minti infierbantate, care doresc sa explice printr-o aceeasi poveste unificatoare o serie de incidente separate, partial atestate, partial doar legendare. DAN D. FARCAS
|
